încet... încet...

- Caută! i-a zis ea. 

- Ce? îi răspunde el nedumerit. 

- Caută iubirea! 

- Unde? privind-o el un pic bulversat. Unde? 

- Off... suspină ea. Nu o mai căuta. Dacă nu știi măcar atâta lucru... dacă nu știi că iubirea o poți găsi doar în tine, nu o mai căuta. Ești pierdut... iar ochii i se umplură de lacrimi. 

- De ce zici asta? el tot mai nedumerit. De ce? 

Oftând îi răspunde: 

- Ești pierdut... într-o lume gri, fără vise, rece și anostă. Ești pierdut și... în lumea asta a ta m-ai pierdut și pe mine... Păcat...ar fi putut fi o poveste frumoasă... 

Iar ea cu ochii în lacrimi, cu sufletul sfâșiat de durere și cu un gust amar s-a îndepărtat încet... încet...